face

Engelsk

Udtale

• Audio
  (fil)

• IPA: (hjælp) /feɪs/

Substantiv

face

1. (anatomi) ansigt

Kilder

• „face“ i Oxford Dictionaries

Rumænsk

Etymologi

Fra latin facere.

Udtale

• IPA: /ˈfat͡ʃe/, X-SAMPA: /"fat͡Se/

Verbum

face

1. (transitiv) at lave, at gøre

   Ce faci? — “Hvad laver du?”

Konjugation

Konjugation af face

infinitiv		a face
gerundium		făcând
perfektum participium		făcut
antal		singulær			pluralis
person		1. person	2. person	3. person	1. person	2. person	3. person
indikativ		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	præsens	fac	faci	face	facem	faceți	fac
	imperfekt	făceam	făceai	făcea	făceam	făceați	făceau
	simpel perfekt	făcui	făcuși	făcu	făcurăm	făcurăți	făcură
	plusquamperfekt	făcusem	făcuseși	făcuse	făcuserăm	făcuserăți	făcuseră
	sammensat perfekt	am făcut	ai făcut	a făcut	am făcut	ați făcut	au făcut
konjunktiv		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	præsens	să fac	să faci	să facă	să facem	să faceți	să facă
	præteritum	să fi făcut	să fi făcut	să fi făcut	să fi făcut	să fi făcut	să fi făcut
imperativ		—	tu	—	—	voi	—
	affirmativ		fă			faceți
	negativ		nu face			nu faceți